Profesorul de matematică este deseori un personaj având aparent tente autiste faţă de preocupările şi percepţiile celor din jur. El este ocupat întotdeauna de lucruri mult mai serioase decât cei din jurul său. Profesorul de matematică nu se interesează atât de mult de lucrurile exteriore, considerându-le superficiale: el face parte din cei care sunt preocupaţi de subiecte de profunzime intelectuală inaccesibile majorităţii.
Autorul unei căriţi de matematică are toate gândurile sale îndreptate asupra conţinuturilor.
Coperta cărţii, design-ul acesteia şi imaginea ce se doreşte cât mai eficientă din punct de vedere comercial, transmiţând un mesaj care să ducă la vânzări cât mai bune de către editură, toate aceste aspecte nu intră în preocuparea autorului. De acestea se ocupă editura, care de obicei are un designer specializat, responsabil de realizarea coperţilor. Ce ştie acesta despre matematică? De obicei nimic! Dacă cineva de specialitate matematică interferează în acest proces, poate se obţine ceva mai coerent, dacă nu … Ce coperţi primesc cărţile dacă nu se uită şi un matematician responsabil? Dumnezeu cu mila!
Pentru prima dată am remarcat acest aspect în urmă cu câţiva ani când o editură vindea nişte cărţi pentru vacanţă, aşa-numitele “caiete de vacanţă”, pentru clasa a VI-a, având pe copertă desenaţi câţiva copilaşi în costume de baie (desenaţi ca proporţii cam de clase primare), care desenau aidoma lui Arhimede geometrie pe nisipul plajei. Iar desenele erau despre cercul trigonometric, adică de liceu. Făcând o medie aritmetică între vârsta plauzibilă a acelor copilaşi şi vârsta materiei desenate, se cam obţinea clasa a 6-a (aceasta a fost o glumă).
Anul ăsta parcă este inflaţie în acest sens: o carte de pregătire a Evaluării Naţionale la clasa a 6-a pe a cărei copertă vedem ecuaţii complexe şi relaţii trigonometrice cu funcţii exprimate în radiani; un manual de clasa a 7-a având pe copertă plin de elemente scrise haotic din matematica de liceu. Pentru a nu intra într-un conflict oficial cu editurile respective prefer să nu postez imaginea acestor coperţi sau să amintesc numele editurilor, dar onoraţii colegi vor putea fi atenţi şi vor găsi astfel de exemple, confirmând spusele mele.
Există şi exemple pozitive în acest sens: o culegere cu teste de pregătire a examenului de EN de la sfârşitul clasei a 8-a, pe a cărei copertă este imaginea cu rezolvarea unui exerciţiu chiar de clasa a 8-a (unii îl fac în clasa a 7-a). Perfect, sau cum ar zice cineva: “exact pe felie” (editura care are acest exemplu se regăseşte şi la categoria contra-exemple).
Închei cu un exemplu din domeniul caietelor: de curând am găsit într-un magazin un caiet al unei firme străine producătoare renumite (caietul este al filialei din România) pe a cărui copertă este imprimată o imagine cu elemente de matematică parcă scrise pe o tablă haotic, pentru a da impresia de geniu în focul creaţiei (algebră şi geometrie, dar şi de chimie), având însă precizat chiar pe copertă cuvântul geometrie. Clar, nu? Îl deschid ca să văd dacă este cu pătrăţele sau cu foaie velină, şi ce-mi văd ochii? Foi cu linii pentru text! Vă daţi seama că am cumpărat caietul respectiv cu 2 lei: oricui îl arăt râde ca la cel mai bun banc (primul a fost un domn în faţa noastră la casă, care se uita puţin nedumerit de ce râdem: i-am arătat caietul, mai întâi coperta 2-3 secunde, apoi interiorul). Nu poţi să te abţi; te pufneşte râsul instant. Made in Romania
P.S. În urmă cu 14 ani tratam cu editura Humanitas-Educaţional pentru publicarea unei culegeri de probleme de geometrie plană. Visam să punem pe copertă imaginea unei picturi abstracte ale pictorului Wassily Kandinsky. Există câteva foarte potrivite pentru aşa ceva, cu triunghiuri, cercuri şi diferite drepte. De ce să te chinui, când poţi lua de la cel mai bun? Dar de la editură mi-au explicat că ar fi foarte scump şi că ei au un designer angajat, care – să stau liniştit – ne va “designa” o copertă foarte bună. Şi într-adevăr, aşa a fost: nu am ce să-i reproşez. Aşa pretenţios cum sunt, trebuie să recunosc că a fost o copertă ok. De, vorbim totuşi de personal angajat al unei edituri cu atenţie şi asupra aspectelor de sentiment, de simţire. A trebuit însă să mai aştept jumătate de an ca să răsuflu uşurat: cartea a apărut în mai 2006, de ziua mea, şi de-abia atunci am văzut coperta. Titus G.