Repetarea calendarului (1)

Se poate explica foarte uşor că orice calendar se repetă o dată la 28 de ani. După cum am mai spus, anul acesta – 2017 – funcţionează pe calendarul din anul de graţie 1989! O explicaţie banală ar fi că 7 ∙ 4 = 28, unde 7 ar reprezenta un ciclu de repetare al calendarelor dacă toţi anii ar fi de 365 zile, iar 4 reprezintă periodicitatea anilor bisecţi.

Această explicaţie superficială nu ne spune însă de ce anul acesta – 2017 – funcţionează şi pe calendarul din 2006! Dacă din 1989 nu prea cred că mai are cineva acasă vreun calendar, şansele cresc însă să mai găsim un calendar din 2006. Eu am găsit unul acasă şi altul la un prieten.

Sper că am reuşit să vă trezesc curiozitatea pentru problema repetării calendarului. Deci, ce se întâmplă acolo, cum se repetă calendarele şi de ce? După ce algoritm secret se repetă calendarul dintr-un an? Aceasta a fost întrebarea ce am purtat-o după mine din 2001, când mi-am dat seama cu părere de rău că prosopul cu un calendar din 1972 imprimat pe el, ce îl folosea maică-mea la bucătărie, primit din Germania, tocmai fusese valabil în 2000 (mai ţineţi minte, Millenium?). Dar întrebarea avea un clenci: simţul matematic îmi spunea că nu există 28 de calendare diferite, ci că într-un interval de 28 de ani mai au loc şi alte repetări, mai ciudate. Mai mult n-am făcut pentru că nici nu prea ştiam de unde să apuc problema. Până în ultima vacanţă de iarnă când, în primele zile ale lui 2017 s-a dezlănţuit furtuna în gândire şi, brusc, am rezolvat problema. Pe lângă bucuria rezolvării, am găsit şi o utilitate deosebită pentru noi, profesorii. Problema aceasta nu seamănă cu nimic din ce facem la clasă, din ce avem în programă sau în culegeri pentru olimpiade sau examene, la nici un nivel. Cu alte cuvinte, nu avem o reţetă pentru rezolvarea acesteia, şi ne aflăm astfel în poziţia elevului ce a primit de la profesor o problemă fără să i se fi dat în prealabil o reţetă de rezolvare.

Haideţi să facem acest experiment: luaţi problema atât cât v-am prezentat-o şi încercaţi să o rezolvaţi, să desluşiţi după ce principii pur matematice se repetă calendarul. Este evident că “nu se pun” rezolvări găsite pe net (oricum, nu prea veţi găsi; eu am căutat în diferite limbi, dar nu am găsit altceva decât tabele cu prezentările repetărilor, fără nici o cât de superficială explicaţie). Ce vă pot asigura este că, în afară de împărţirea cu rest nu avaţi de folosit nimic, doar o doză bună de gândire sănătoasă (nu exclud însă ca totuşi cineva să găsească vreo rezolvare în Z7). Dar, dacă ar fi să o fac la clasă, nu aş coborî sub clasa a VIII-a decât în cazul unor elevi brilianţi.

Haideţi să facem acest experiment şi să studiem pe noi cum este să stai în faţa unei probleme pentru care nu ai o reţetă de rezolvare. Poate asta ne va ajuta pe unii dintre noi să ne dezvoltăm mai mult empatia faţă de elevi. Vă propun acest experiment ca un preambul la o analiză a împărţirii problemelor de matematică în două mari categorii: cele pentru care rezolvitorul are la dispoziţie o reţetă, un model, şi cele pentru care nu are drumul pregătit cu rezolvări deja învăţate. Eu le numesc pe primele probleme reţetabile iar pe cele din a doua categorie probleme off-road (pentru că drumul rezolvării nu este pregătit, nu este asfaltat).

Pentru cei care acceptă să intre în acest joc, promit că voi reveni peste 2 săptămâni cu eventuale indicaţii ajutătoare, iar peste încă alte două săptămâni cu o rezolvare completă, aşa cum am găsit-o eu.

C. Titus Grigorovici

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInEmail this to someone

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Solve : *
24 + 25 =