După aceste 6 luni “sabatice” pe pentagonia.ro încerc o revenire. V-aş putea întreba politicos “ce-aţi făcut dvs.?” în tot acest timp; sau v-aş putea povesti “câte şi mai câte” am făcut eu. Haideţi să încercăm însă o abordare mai obiectivă şi să enumerăm – doar în linii mari – principalele evenimente din matematica şcolară din această perioadă, desigur fără pretenţia unei prezentări exhaustive.
Eu mi-am pornit anul şcolar observând cum unele “Colegii” au început cu mare avânt pregătirea claselor a 5-a pentru viitoarea admitere de peste 4 ani, stabilită prin noua lege a educaţiei (pentru Colegiile Naţionale). De pildă prin opţionale ce n-au nici cea mai mică conexiune cu programa oficială, ţintite cu obiectivul spus pe faţă de la început: elemente de “excelenţă” mult peste nivelul normal al vârstei respective; “te iei de cap” ce fac ei acolo şi ce probleme abordează. Ca să facă faţă, majoritatea celor mici sunt nevoiţi să aibă meditaţii particulare. Este un fel de “autonomie preuniversitară” orientată obsesiv spre excelenţă, care este însă accesată şi obţinută “pe banii părinţilor”, părinţi care sunt nevoiţi să plătească pentru ca puiuţii lor să fie într-o şcoală de elită. Pentru cei dinafara şcolilor respective, desigur că nu va fi nici cea mai mică şansă de a putea ajunge la o clasă de liceu a unui astfel de Colegiu fără nişte părinţi potenţi care să pompeze din greu cu meditaţii, cu şansele cele mai mari desigur chiar la profesorii care vor avea dreptul să stabilească subiectele la acele examene de admitere. Vă las pe dvs. să decideţi cum ar trebui numită toată tărăşenia asta.
Diametral opus, am avut în decembrie 2023 rezultatele la ultimul Studiu PISA. Singura diferenţă majoră faţă de situaţia de cu 4 ani în urmă (în dec. 2019, chiar înaintea declanşării pandemiei de Covid, la noi în martie 2020) a fost creşterea nivelului de analfabetism funcţional matematic de la 47% la 49% (deci, peste patru ani sigur că vom fi depăşit pragul psihologic de 50%, putându-ne declara oficial o naţiune predominant analfabetă funcţional! URAAA! Măreaţă realizare!).
În rest, totul cam la fel ca şi cu patru ani în urmă: multă inflamare în mass-media, ministrul învăţământului care ia cuvântul, spunându-ne că “nu-i aşa bai mare”, inflamare urmată destul de repede de marginalizarea subiectului, care a fost nevoit să lase locul “în faţă” altor subiecte (aşa funcţionează mass-media, umblând cu disperare după senzaţional ca modalitate sigură de a capta atenţia unui procent cât mai mare din populaţie, ca audienţă).
Am vrut la vremea respectivă să mă reapuc de scris, dar după o pagină-două mi-am dat seama că tind să reiau toate cele scrise cu patru ani în urmă, aşa că m-am oprit (poate voi posta totuşi cândva acele rânduri în sensul unui studiu mai profund despre analfabetismul funcţional matematic). Am şi descărcat în iarnă câteva articole în acest sens; iată adresele pentru cei care nu le-au remarcat:
Sfaturile directorului PISA Andreas Schleicher către părinți: „Limitați smartphone-urile, fiți din nou aproape de copii” https://www.hotnews.ro/stiri-educatie-26753740-interviu-sfaturile-directorului-pisa-catre-parinti-limitati-smartphone-urile-fiti-din-nou-aproape-copii.htm
Interviu cu ministrul Educației din Estonia, țară aflată pe primul loc în UE la testele PISA: Atitudinea noastră este că fiecare copil trebuie să aibă oportunitatea de a se dezvolta, absolut fiecare copil https://republica.ro/cum-de-la-ei-se-poate-interviu-cu-ministrul-educatiei-din-estonia-tara-aflata-pe-primul-loc-in-ue-la-testele
Terapia de șoc propusă de Cătălin Ciupală, profesor de matematică, după dezastrul testelor PISA: „Chiar de la anul, ar trebui realizate niște subiecte pentru EN care să zguduie un pic sistemul și să-l pună pe șine. Nu trebuie să ne dăm în lături de la niște note mai mici” https://republica.ro/terapia-de-soc-propusa-de-catalin-ciupala-profesor-de-matematica-dupa-dezastrul-testelor-pisa-zchiar-de
Din februarie am avut apoi simulări oficiale “de la Minister” la examenele naţionale (EN şi BAC) într-un format nou, anume cu corectare pe internet pe lucrări repartizate “random” din toată ţara (cu avantajele şi dezavantajele corespunzătoare). Nu mi-am propus să fac aici o analiză a acestora – avantajele şi dezavantajele, dar doresc să atrag aţenţia asupra unui fapt surprinzător: ce legătură este între faptul că la EN am avut o clară creştere a dificultăţii subiectelor din zona notelor mari – pe de-o parte – şi propunerea din ultimul articol mai sus menţionat a d-lui Cătălin Ciupală- pe de cealaltă parte? (între “elevii buni” au făcut “ravagii” mai ales problemele 5b şi 6b de la Subiectul III, care au redus masiv numărul lucrărilor “de 10”; mai ales 6b-ul ar merita o discuţie separată) Ciudat! Dacă într-adevăr gândurile din acel articol au fost luate în seamă, asta este un aspect foarte bun. Asta ar însemna că totuşi cei care “scriu din afară” încep să fie luaţi în seamă la Minister.
Legat de subiectele de la simularea EN, mass-media a urlat din nou “sus şi tare” despre dificultatea acestora, iar mulţi au fost cei care generalizând au preluat ideea că “s-a dat foarte greu!“. Pentru toţi aceştia am câteva gânduri, pe care am fost nevoit să le exprim în mod repetat în această perioadă. Amintiţi-vă cum în toiul pandemiei de Covid, pentru a duce cumva viaţa şcolară înainte, Ministerul din acea vreme au scăzut masiv nivelul şi dificultatea itemilor ceruţi la examen (anunţând asta pe toate canalele – pentru cine avea “urechi de auzit şi ochi de văzut”, inclusiv prin intermediul acelor renumite “teste de antrenament”). Eu am în acest sens exemplele de tipul: … piramida patrulateră regulată VABCD cu AB = 4 cm …. a) Arătaţi că aria petrulaterului ABCD este egală cu 16 cm2… Apoi, în anii ce-au urmat dificultatea subiectelor a mai fost ridicată câte puţin, dar per ansamblu totuşi a rămas mult prea scăzută. Cu alte cuvinte, nivelul acesta avea tendinţa de a se stabiliza, de a deveni un reper fix, o nouă “normalitate”, cu urmarea clară că elevii pentru acest nivel se pregăteau, că societatea la acest reper se raporta. Da, dar nu era normal aşa. Elevii post-pandemici nu sunt neapărat “mai proşti” ca cei dinainte (deşi au clar anumite nevoi speciale în funcţie de faza educativă pe care au pierdut-o în cei doi ani de neşcoală sau şcoală online), dar sigur “societatea” are o voce mult mai puternică, mai agresivă. Autorităţile au însă datoria să regleze aceste aspecte într-un mod cât mai obiectiv (uneori reuşesc, alteori nu prea).
Nici nivelul acela turbat de excelenţă preconizat pentru admiterea la colegiile naţionale peste patru ani nu ar fi sănătos, dar nici nivelul la care tindea să se stabilizeze subiectele de EN în anii de după pandemie nu era în regulă. Asta este adevărul: noi nu reuşim ca învăţământ să ne găsim o linie normală, fiind bombardaţi cu pretenţi extreme din toate părţile, iar starea matematicii şcolare româneşti este trasă în mod bolnăvicios ba în sus (mult prea sus), ba în jos (mult prea jos). Legat de această stare dilematic-conflictuală, stau aşa şi mă gândesc: oare chiar nu reuşim să găsim totuşi o linie de mijloc sănătoasă, noi ca întreg?
Ca observaţie marginală, trebuie totuşi scos în evidenţă felul în care autorităţile consideră a face şi se pricep să comunice cu populaţia şcolară: pe de o parte ne-am putea plânge de faptul că “ne-au pus în faţa faptului împlinit” fără să ne anunţe defel despre intenţia de ridicare a subiectelor la un nivel mai corect; pe de altă parte trebuie să apreciem că au făcut-o în cadrul simulării la EN şi nu la examenul din vară.
Mişcarea respectivă aduce după sine două gânduri: 1) să sperăm că în urma criticilor oportuniste din mass-media, cei din Minister nu vor da înapoi, aşa încât la examenul din vară să ne trezim din nou cu subiecte prea “accesibile”; ar fi păcat, pentru că totuşi matematica românească merită mai mult! 2) totuşi, printre elevi “s-a diseminat” masiv ideea, percepţia că subiectele au fost prea grele şi deci, “ei elevii nu au nici cea mai mică vină”, iar acest gând sigur nu va duce la acea stare de dorit în care elevul să se simtă “cu musca pe căciulă”, pornind astfel să înveţe serios pentru a recupera până la examen, conform posibilităţilor şi a aşteptărilor sale sau a familiei.
În acest “punct psihologic” subiectele de la EN au cam clacat (mişcarea de la subiectele III 5b şi 6b fiind totuşi prea dură): nişte subiecte cu adevărat bune sunt acelea în urma cărora elevul trage concluzia că de fapt subiectele au fost ok, dar el personal nu a fost pregătit corespunzător; dimpotrivă, dacă subiectele sunt prea dificile iar elevii trag concluzia că nu ei sunt de vină, ci că “s-a dat prea greu”, atunci rolul educativ de a-i provoca să tragă mai tare este mult diluat (observaţia este valabilă din păcate şi la nivelul unor părinţi). Pe de altă parte este evident că la nivelul unei clase sau al unei şcoli (simulări pe şcoală) acest lucru este realizabil, pe când la nivel naţional este extrem de greu realizabil, am putea spune chiar cvasi-imposibil (atât datorită diferenţelor majore reale dintre nivelele de şcolire existente la nivel naţional, dar şi mulţumită “ajutorului de nepreţuit” al mass-mediei, avidă constant după “spectacol”, după “circ de dragul circului”; deja la nivelul unui judeţ acest “target” este greu de realizat, dar aici măcar nu ai “presa în cârcă”).
Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem realitatea la nivel naţional (îmi permit să o fac luând ca eşantion familia noastră: eu am corectat la EN iar soţia mea la BAC, deci avem împreună o imagine destul de completă): în timpul acestor corectări online am ajuns să vedem nişte tălâmbişenii extreme cu ocazia faptului că în acest an am corectat lucrări din toată ţara, nu numai din şcoala noastră. “Doamne fereşte”, ce ne-a fost dat să vedem! Nu ne-am apucat să le notăm, dar multe ar fi făcut concurenţă serioasă renumitelor exemple ce apar în mass-media în urma examenelor de la Limba şi literatura română. C.Titus Grigorovici
P.S. Era să uit de minunea birocratică numită Plan remedial pe care trebuie să o facă profesorii în cazul elevilor care au luat sub nota 7 la aceste simulări. O fi de bine, o fi degeaba? Acolo unde elevul vrea să înveţe va fi cu rost; acolo unde elevul nu are chef sau pur şi simplu nu-l duce minte, poţi face 10 planuri remediale “în paralel şi perpendicular”. Pe de altă parte, acolo unde profesorul are profundă şi cronică “durere-n cot”, la ce ajută planul remedial? Umblă planurile remediale de la un profesor la altul, de se-ncinge netu’, că “trebuie să fie”, doar ca toată lumea să fie “acoperită” de încă o “hârtie” inventată de birocraţii “de sus”, ca omul de rănd să o aibă “la dosar”. Doamnelor şi domnilor de-acolo “de sus”, n-aţi priceput încă: cine-şi face treaba şi-o face oricum; cine nu vrea să-şi facă treaba, va continua pe această linie şi cu şi fără “hârtiile voastre”. Hârţogării!
P.P.S. Ultima minune – la închiderea ediţiei: zic gurile rele cum că de aia s-a dat la simularea de BAC mai uşor decât la simularea de EN, pentru că cei de-a 12-a votează anul acesta şi să nu-i supere, pe când cei mici de-a 8-a …