Arta predării matematicii
Savuraţi fraţilor cât puteţi de mult vacanţa, pentru că după ce începe şcoala întrăm iar într-un model de percepţie temporală mai special. Astfel, în figura alăturată găsim faptul că durata percepută a zilelor săptămânii (în timpul serviciului, desigur) poate fi explicată foarte vizual cu ajutorul secţiunii de aur (pătratul roşu = luni etc.):
A.S. (ante scriptum) Cineva şi-a pus în minte şi a redactat en-detail bancul acela vechi, cu hurducatu’ trenului. Hai să-l preluăm şi noi ca să fie disponibil pentru cei ce nu-l ştiu încă.
*
Gheo şi Ion mergeau cu trenul de la Cluj la Sibiu. Ion rupe tăcerea şi zice:
– Auzi, mă Gheo, tu ştii de ce ne hurducă trenu` aista?
– Nu ştiu. Tu ştii?
– Apă` hai să-ţi explic: trenu` aista are la început o locomotivă. Ştii?
– Ştiu dară, că nu sunt prost.
– N-avem nici o treabă cu ea. Merje lin, fain de tăt. Mai departe, dupa locomotivă imediat este vagonu` cu poşta. Ştii?
– Ştiu dară, că nu sunt prost. Da’ ne pasa nouă de vagonu’ cela?
– Nu ne pasă. După vagonul cu poşta este vagonul ăla pentru domni de la oraş, din ăia cu valize pătrate. Ştii?
– Ştiu dară, că nu sunt prost. Spune mai departe.
– Nici de ăla nu ne pasă. După vagonul domnilor de la oraş este vagonul pentru pălmaşi, nevoiaşi aşa ca noi. Ştii?
– Ştiu dară, că nu sunt prost. Spune mai departe. Avem vreo treabă cu el?
– Oleacă de răbdare. Vagonu` ăsta a’nost` are 2 osii: osia din faţă, cu care nu avem nici o treabă, şi osia din spate, asta pe care stă compartimentu` nost`. Ştii?
– Ştiu dară, că nu sunt prost. Osia aiasta are vreo taina cu noi?
– Stai o ţâra. Osia are 2 roti: roata din stânga, care nu ne intereseaza, şi roata din dreapta, pe care stăm noi. Ştii?
– Ştiu dară, că nu sunt prost. Ce-i cu roata de sub noi?
– Roata aiasta are aria = PI x R pătrat. Cu PI si cu R nu avem nici o treabă, pe noi pătratu` cela ne hurducă aşe.
Un cioban și un profesor de matematică în tren. Ciobanul se uita pe geam. La un moment dat vede o turmă de oi şi exclamă: 68 , mică turmă!
Profesorul, nedumerit în sinea sa, se miră cum a putut ciobanul să numere oile aşa repede, din mers.
După ceva timp, altă turmă de oi… Ciobanul se uita pe geam și se întoarse la profesor: No asta da turmă! 257 de oi!
Profesorul nu mai rezistă: Da’ cum reușești măi omule???
La care ciobanul răspunde: Simplu! Numeri chicioarele, împarți la patru și scazi câinii.