Despre relaţia “românului de rând” cu numerele am scris chiar de curând, atunci când am evocat citirea preţurilor în http://pentagonia.ro/doua-milioane-cinci-sute-de-mii-si-un-leu/ . De curând am găsit pe contul unei foste colege de muzică – Maria Petrescu – ce s-a mutat înapoi la Bucureşti, următoarea scurtă postare:
Seară, Armenească, urc într-un troleu pe care nu scrie nimic. Venea dinspre Universitate. Direcția măcar e ce-mi trebuie, îmi zic eu, și întreb destinația.
– Apăi, domnișoară… îmi răspunde un domn ușor abțiguit. Ăsta-i 63, care era 336, de-i zice acum 61, și merge pe la Universitate toooocmai până-n Militari la Apusului.
Veneam de la un workshop de impro și jur că pentru a o secundă am crezut că-s într-un loop de-ăla blestemat, prinsă pe vecie în scene cu oameni beți și premise absurde.