Ţinând cont de activitatea foarte slabă din ultimii doi ani şcolari, îmi este foarte greu să susţin că avem în urma noastră cu adevărat 10 ani cu pentagonia.ro, deşi temporal aşa este. Dacă aş fi cu adevărat exigent, eu aş vorbi despre o corigenţă; de acolo şi acest selfie cu nota 4 în frunte. Totuşi, hai să fim înţelegători şi să apreciem că au fost câteva postări valoroase şi în aceşti ani, aşa încât putem să considerăm că avem totuşi o situaţie de promovare la limită; ceva gen … cum de atâtea ori îi ajutăm şi pe diferiţi elevi … (chiar şi în vara asta am trecut doi elevi cam “din burtă”).
Apropos de doi ani cam “subţiri” şi cu multe scăpări, printre altele am ratat în această perioadă inclusiv să sărbătorim ideea de 25 de ani de când “s-a născut” P3NT4GON1A: într-o zi de toamnă din 1997, cu primul număr oficial din Caietele de matematică P3NT4GON1A în ianuarie 1998.
Da, şi haideţi să încercăm să încheiem cu bucurie această vacanţă de vară, aşa cum am început-o, sub semnul lui π, care mi-a adus un nou cadou matematic (deşi acum chiar nu mai este defel ziua lui π). Nu ştim ce vremuri ne aşteaptă, dar dacă doriţi şi dvs. un cadou cu bucurie pentru acest moment, vă sugerez să lecturaţi din nou primul articol matematic din urmă cu 10 ani l adresa https://pentagonia.ro/sirul-lui-fibonacci-in-gimnaziu/, articol ce aduce în final o proprietate fascinantă a Şirului lui Fibonacci, anume că suma oricăror zece termeni consecutivi ai acestui şir faimos este întotdeauna divizibilă cu 11. Eu oricum o iau ca un adevărat cadou de fiecare dată când ajung să fac această problemă cu elevii: atâta de absurd inaccesibilă în apariţia ei, şi totuşi atât de accesibilă deja unui elev absolvent de clasa a 7-a. Şi totuşi, cum se face? Banal de simplu: notaţi doi termeni consecutivi din Şirul lui Fibonacci cu a şi b, iar apoi constuiţi pe baza acestora şi următorii opt termeni (deci 10 cu totul); după ce-i însumaţi daţi factor comun pe 11. Poţi s-o faci şi în a 5-a, dar parcă merită ca elevii să fie măcar “cu buletin”.
Haideţi însă să încheiem cu o glumă; cel puţin eu aşa am considerat-o, deşi puţin cam sarcastică (dar să privim partea plină a paharului), atunci când la consiliul profesoral de luni 1 sept. o colegă mi-a urat din senin “La Mulţi Ani!” Titus, la început de an şcolar. Ce, nu înţelegeţi? Păi staţi să vă explic: dacă te gândeşti că la întâlnirile de 40 de ani de la absolvirea liceului avute în această vară (atât eu cât şi nevastă-mea), subiectul principal era despre: care s-a pensionat şi care cât mai are, în aceste condiţii să-i urezi unui coleg “La Mulţi Ani!” la începutul unui nou an şcolar, sună puţin a sarcasm!
Aşa că, nu uitaţi de suma celor zece termeni divizibilă cu 11, şi un an bun să aveţi! CTG