Doi soţi

Doi soţi, dânsa profesoară de lb. română, iar dânsul profesor de matematică, stau dupăamiaza şi pregătesc lecţii. La un moment dat pe doamna o loveşte romantismul:

– Dragule, de când n-ai mai citit şi tu o poezie?

La care domnul îi răspunde sec:

– Da’ tu de când n-ai mai rezolvat o ecuaţie?

Un banc matematic cu trei specialişti

Un biolog, un statistician şi un matematician şedeau pe terasa unei cafenele şi savurau licoarea minunată, uitându-se la lumea ce se plimba prin zonă. Un bărbat şi o femeie intră în clădirea de vis-à-vis. Peste zece minute cei doi ies din clădire însoţiţi de un copil.

– S-au reprodus, concluzionează rapid biologul.

– Ba nu, îl corectează statisticianul, în medie au intrat şi au ieşit 2,5 persoane.

– Nu, nu, nu, dă matematicianul din cap. Este foarte clar: dacă acum mai intră cineva înăuntru, atunci clădirea va fi goală!

*

Acest banc este preluat din lucrarea lui Ian Stewart – Professor Stewart’s Cabinet of Mathematical Curiosities (2008), Profile Books, London, şi descrie cum nu se poate mai bine comicul obsesiilor dogmatice ale diferiţilor specialişti.

Câţi de “i” ?

În sfârşit am aflat cu câti de i se scrie cuvântul copii/copiii: cu atâţia de i câţi copii sunt!

Dacă sunt 2, avem copii; dacă sunt 3, avem copiii; dacă avem un grup de 5 la locul de joacă, vom scrie copiiiii! Clar şi logic!

P.S. Elevii din clasa a VI-a s-au distrat de minune când unul a constatat că ei sunt 20. Eram după ora de lb. română…. 🙂

Val de aluzii matematice în muzică vara asta!

Când Smiley ne explica cum că viaţa e o structură complexă, concavă sau convexă, atunci când cânta despre cai verzi pe pereţi, am ridicat desigur o sprânceană.
Vara aceasta însă aluziile la matematică au devenit tot mai explicite: întâi a început să ne explice Shift ce spunea profu’ de mate: Istrate, tu visezi, n-o s-ajungi departe! în melodia despre avioane de hârtie. Naşpa, profu’ ăla de mate!
Apoi a apărut Delia spunând că eu nu accept geometria în iubire! în controversata piesă Da, mamă. Ce-o fi vrând să zică? Sau doar dă bine să-ţi expui public opoziţia faţă de matematică?
Oricum, amândoi prezintă în punctul lor de vedere matematica drept opusă faţă de starea de visare. Oare ce-o mai urma? Cum vă simţiţi, ca profesori, la aceste aluzii?