La ce foloseşte matematica în viaţa reală?

Multă lume îşi pune această întrebare. Pentru cei care încă nu au un răspuns mulţumitor, pentru cei care nu au înţeles despre ce vorbea dl. Nicuşor Dan când acuza fraudarea alegerilor la primăria sectorului 1 al capitalei, explicând ceva despre statistici, pentru toţi cei care încă nu înţeleg la ce-i bună matematica, iată că am găsit pe net un răspuns suficient:

Happy Birthday to me!

Mulţumesc de cadouri!

Tocmai ce am împlinit 100 de ani! Ghiciţi în ce bază de numeraţie este exprimată astfel vârsta mea.

P.S. Ce bună ocazie să le explic elevilor ce-i cu bazele de numeraţie! Mai ales când le spun că şi prietena fiului meu, care tocmai termină facultatea, împlineşte 100 de ani, dar în altă bază (oare în care?). Asta pentru a-i lămuri pe elevi ce-i cu exprimarea aia de neînţeles din anumite probleme: “numărul scris în baza 10” (rămasă ca o cicatrice în exprimarea riguroasă şi pretenţioasă a profesorilor, de pe vremea când bazele de numeraţie se studiau puternic în clasa a V-a). Este clar că se pot găsi diferite conexiuni, de pildă faptul că 100 din diferite baze reprezintă de fapt pătratele perfecte folosite de elevi în mod obişnuit, adică în baza 10.

8 bile – Matematică distractivă în G.M.

De curând am căutat într-o cutie cu cărţi vechi şi am dat peste două caiete de Gazeta Matematică vechi. Într-una dintre ele (GM&F seria B, ianuarie 1958) am găsit următoarea problemă (E:1075, pag 49) clasificabilă uşor drept problemă de matematică distractivă (am modificat textul pentru elevii de azi):

Avem opt bile identice ca mărime, culoare şi textură; ştim că toate sunt la fel de grele cu excepţia uneia care este un pic mai grea (diferenţă insesizabilă la comparaţia în mână). Explicaţi cum putem stabili care este bila mai grea efectuând doar două cântăriri cu o balanţă.

Daţi problema aceasta la orice clasă şi bucuraţi-vă alături de elevi de ea. Ca adulţi, vă puteţi gândi şi de ce autorul (nesemnat) a dat 8 şi nu 9 bile.

Împărţirea la zero în primar

Ia priviţi ce imagine minunată am găsit pe pereţii unei clase, la o învăţătoare de la o şcoală “de centru” din Cluj. Habar nu aţi avut voi, dragi profi de mate, cum se face împărţirea la zero!

TablaImpartirii

Ei, acuma ştiţi! Dacă n-ar fi de plâns, atunci ar fi de râs!!!

Se pare că cei de la editura cu pricina s-au prins de gafă: afişul existent actualmente în oferta lor nu mai conţine şi împărţirea la zero. Rămân doar gândurile despre cum s-a putut aşa ceva, de ce este nevoie ca elevii să înveţe pe dinafară tabla împărţirii (vezi citatul din Eugen Rusu cu ştiutul pe dinăuntru), cum de învăţătoarea respectivă nu şi-a dat seama de greşeală (şi cine ştie câte astfel de afişe or fi atârnând prin clasele patriei noastre) etc.

Gaşca cu poza

Din perlele comentatorilor TV

Mai deunăzi urmăream la televizor un concurs de sărituri cu schiurile de la trambulină. Totul decurgea cum nu se poate mai bine, erau în manşa a doua a concursului, săritorii zburau tot mai mult, tensiunea creştea iar comentatorul se străduia să redea cât se putea de bine starea de spirit din jurul trambulinei. La un moment dat comentatorului nu i-a mai ajuns vocabularul normal şi a apelat la amintirile vagi ce le mai avea din copilărie: cutare săritor, ne aşteptăm să primească note bune de la juriu, pentru că a aterizat foarte bine, cu schiurile coplanare!

Era să mă apuce sughiţu’: oare cum ar fi să aterizeze un schior cu schiurile necoplanare? N-aş vrea să văd aşa ceva! Concurentului respectiv îi fugise piciorul drept un pic în exterior, iar comentatorul a vrut probabil să exprime că schiurile au fost la aterizare aproape paralele, cu un defect neglijabil. Ce a ieşit pe gură, ne arată însă ceaţa deasă ce se aşterne după ani şi ani asupra cuvintelor “turnate cu tolceriu” în mintea elevilor, fără ca aceştia să le înţeleagă cu adevărat. Pentru că un lucru este clar: ce ai înţeles cu adevărat nu se va putea întoarce niciodată greşit, sub forma unei astfel de perle.

Doi soţi

Doi soţi, dânsa profesoară de lb. română, iar dânsul profesor de matematică, stau dupăamiaza şi pregătesc lecţii. La un moment dat pe doamna o loveşte romantismul:

– Dragule, de când n-ai mai citit şi tu o poezie?

La care domnul îi răspunde sec:

– Da’ tu de când n-ai mai rezolvat o ecuaţie?