Deşi vorbesc nemţeşte, nu am o preocupare prea frecventă prin ţările germane. Deseori ajung să mă întâlnesc cu spiritul german şi aici acasă. Cu un astfel de moment m-am confruntat în toamnă la Târgul de la Negreni, unde am găsit un pahar de Almdudler, o băutură nealcoolică (răcoritoare) făcută din diferite plante specifice zonelor muntoase. Dar nu pentru Almdudler am cumpărat eu acest pahar (se pronunţă alm-dudlăr), ci pentru însemnările de pe spatele acestuia pentru indicarea diferitelor cantităţi ce ar trebui vândute. Acestea sunt, de jos în sus: 2 cl, 1/8 l şi 0,25 l. Bănuiesc că este un pahar multifuncţional, adică în funcţie de vreme şi de vârstă: 0,25 l pentru Almdudler, 1/8 l pentru Jagertee şi 2 cl pentru Jägermeister (prietenii înţeleg ce vreau să spun).
Dacă 0,25 litri te-ai aştepta să găseşti şi pe un recipient mioritic, optimea de litru cât şi scrierea în trei sisteme diferite sunt total improbabile să fie imprimate pe un recipient românesc. Oare de ce??? (temă de gândire şi autoreflecţie) Apropos, putem da elevilor la testarea iniţială de la începutul clasei a VI-a să ordoneze în mod crescător cele trei mărimi (aranjate desigur în altă ordine).
Sau invers: puii de austrieci ies de pe băncile şcolii capabili să înţeleagă ce-i aia o optime de litru sau să înţeleagă că o optime de litru este jumătate din 0,25 litri? Cum fac ei şcoală, de vreme ce reuşesc asta, la ei nefiind stupid să fie scris aşa ceva pe un pahar? Cât despre centilitri, văd că se descurcă, deşi – pe de altă parte – ştiu că nu învaţă la şcoală supraunităţile intermediare până la kilo (deca- şi hecto-). Servus!